Mi ai spus ca e atata pace si caldura langa Tine, si ca in bratele Tale sunt acasa.
Mi ai spus ca dai popoare pentru mine si ca dragostea Ta pentru mine e nemarginita si ca imbratisarea Ta Sfanta imi ofera toata protectia de care as avea vreodata nevoie.
Si totusi sufletu mi se zbate parca fara sa Ti vada portile locasului Tau, sufletu mi te doreste parca din ce in ce mai mult si parca e pierdut in agonia asteptarii...
O , da... Stiu ca mi vei umple cararea cu petale de trandafiri si ca drumu'mi va fi deslusit, pentru copila sufletului Tau, dar parca... Vocea mi e prea stingherita sa mai poata striga si drumu mi ce trebuie urmat parca e prea departe... Oare cat trebuie sa mi mai fie asteptarea?
Mi e dor de Frumusetea Ta,Tata scump. Dar... Si cu vocea mi ragusita, cu puterea mi sugrumata ... Te laud. Stiu ca si faramatura de putere e tot de la Tine. Cu ochii in lacrimi.. Te laud si stau in asteptarea clipei cand Te voi intalni.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu